Nu-ţi spun
   
Precum mirosul de tutun
Iubirea mea persistă.
Frumoasă eşti cum nu există
Dar nu vreau să îţi spun.

De aş putea să mă impun
Să fie veşnic primăvară...
Eu ţin la tine domnişoară,
Dar nu ştiu cum să-ţi spun.

Căci nu-ţi spun, nu-ţi spun nimic
Nu-ţi spun, priveşte-mă cum tac
Nu-ţi spun, nu-ţi spun ce simt
Nu-ţi spun...


Un ghiocel plăpînd, nebun,
Abia ieşit de sub zăpadă,
Zîmbetul tău ar vrea să vadă
Dar nu ştiu ce să-ţi spun.
  
În mîna ta să pot să pun
Ceva micuţ, simbolic;
În el să simţi [un aer melancolic]
Ce eu nu pot să-ţi spun.
 
Lună şi Soare - pe toate le apun,
Doar ochii tăi să-i am ca stea;
Rămîi mereu iubita mea...
Chiar dacă nu îţi spun.